Om

Ce înseamnă

Om este mai întâi un sunet și abia apoi un semn. Upanișadele vorbesc despre el ca despre sunetul lui Brahman, realitatea supremă, iar un text scurt, Mandukya Upanișad, i se dedică în întregime. Acolo cele trei sunete ale lui înseamnă veghea, visul și somnul fără vise, iar tăcerea de după ele, starea care le depășește pe toate trei.

Semnul scris

Semnul curbat din scrierea devanagari marchează începutul textelor și al inscripțiilor încă din jurul secolului al VI-lea. Astăzi stă deasupra ușilor, deschide invitațiile de nuntă și își are locul pe altarele din casele din India, Nepal și nu numai. Și budiștii folosesc silaba, cel mai cunoscut fiind mantra Om mani padme hum.

În casele hinduse silaba deschide ziua: mantra Gayatri, recitată de mulți în fiecare dimineață, începe cu ea, la fel ca nenumărate alte rugăciuni.

Acasă

Obiceiul hindus păstrează semnul Om într-un loc curat și înalt: deasupra ușii, pe altar, pe peretele unei încăperi de practică. Nu își are locul pe podea, pe covoare sau pe preșuri, unde l-ar atinge picioarele.

Cum se rostește

Om este făcut să fie auzit. Inspiră adânc și lasă sunetul să plece odată cu expirația: un a lung și deschis, care se rotunjește în u și se închide într-un bâzâit pe m, apoi tăcere. Trei repetări sunt de ajuns ca să schimbe ritmul unei dimineți.

Nu e nevoie să rostești tare. Un bâzâit grav și constant, pe care îl simți în piept și în față, e mai aproape de practică decât volumul și merge la fel de bine pe un scaun la birou ca pe saltea. Unii numără repetările pe o mala, un șirag de 108 mărgele.