Cele mai importante cincisprezece zeități indiene sunt cei trei zei ai Trimurti, Brahma, Vishnu și Shiva; cele două avatare cele mai iubite ale lui Vishnu, Krishna și Rama; zeițele Durga, Kali, Lakshmi, Saraswati, Parvati și Radha; și Ganesha, Hanuman, Kartikeya și Kuber. Un creator și un distrugător, o mamă care călărește un leu, un zeu cu cap de elefant, un îndrăgostit care cântă din flaut: hinduismul nu oferă un singur chip al divinului, ci multe.
În spatele acestor chipuri, cele mai multe tradiții văd o singură realitate, Brahman, la care credinciosul ajunge prin forma pe care o iubește. De aceea, un singur altar de casă îi poate găzdui alături pe Ganesha, pe Lakshmi și un Shiva lingam, fără nicio contradicție. Tradiția se numește pe sine Sanatana Dharma, tradus de obicei prin „calea veșnică”, și este una dintre cele mai vechi credințe vii din lume.
Pe scurt
- Fiecare dintre cele cincisprezece zeități: cum o recunoașteți, cine îi este consoartă sau consort, ce rol are și sub ce alte nume este cunoscută.
- Trimurti cuprinde întregul ciclu cosmic: Brahma creează, Vishnu păstrează, Shiva dizolvă, pentru ca o nouă creație să poată începe.
- Durga și Kali sunt forme aprige ale aceleiași Mari Zeițe, identificată cel mai des cu Parvati. Statuete murti din alamă cu Ganesha, Lakshmi, Saraswati și Hanuman găsiți în secțiunea noastră de statuete sacre.
Ganesha15 buc.
Deschide →
În acest ghid 17
Cele 15 zeități
BrahmaCreatorul
VishnuPăstrătorul
ShivaDistrugătorul
KrishnaIubitul divin
RamaRegele ideal
DurgaZeița războinică
KaliMama întunecată
LakshmiZeița bogăției
SaraswatiZeița cunoașterii
ParvatiZeița puterii
GaneshaCel care înlătură obstacolele
HanumanDevotul
KartikeyaZeul războiului
RRadhaIubita veșnică
KKuberStăpânul bogăției
Brahma
Creatorul
| Iconografie | Patru capete, fiecare recitând una dintre Vede; o lebădă ca vehicul. |
|---|---|
| Consoartă | Saraswati, zeița învățăturii. |
| Rol | Creatorul universului în cosmologia hindusă; primul din Trimurti. |
| Alte nume | Prajapati, Pitamaha, Chaturmukha (cel cu patru fețe), Svayambhu (cel născut din sine), Virinchi. |
În Purane, Brahma se naște dintr-un lotus care răsare din buricul lui Vishnu și își deschide cele patru fețe ca să vadă universul gol în toate direcțiile. Dintre cei trei mari zei, el este cel mai puțin venerat: are doar câteva temple, cel mai cunoscut fiind la Pushkar, în Rajasthan. Tradiția vede aici o logică proprie: odată încheiată creația, lucrarea creatorului s-a sfârșit.
Se spune că cele patru capete ale sale poartă cele patru Vede, Rig, Sama, Yajur și Atharva, ceea ce îl leagă strâns de cunoaștere, iar consoarta sa, Saraswati, întărește această legătură. În gândirea hindusă, creația nu este un eveniment unic, ci un ciclu care se repetă la nesfârșit: creație, păstrare și dizolvare. Se spune că doar o zi a lui Brahma durează 4,32 miliarde de ani.
Vishnu
Păstrătorul
| Iconografie | Cu pielea albastră și patru brațe, ținând o scoică, un disc, o buzdugan și un lotus; adesea întins pe șarpele Shesha. |
|---|---|
| Consoartă | Lakshmi, zeița prosperității. |
| Rol | Menține ordinea cosmică; coboară în zece avatare pentru a o restabili. |
| Alte nume | Narayana, Hari, Vasudeva, Madhava, Govinda, Achyuta, Padmanabha. |
Vishnu se află în centrul tradiției vaishnava și este cunoscut mai ales prin cele zece avatare ale sale, Dashavatara: peștele, broasca țestoasă, mistrețul, omul-leu Narasimha, piticul Vamana, Parashurama, Rama, Krishna, în multe liste Buddha, și Kalki, care urmează să vină. Fiecare este o coborâre a divinului ca să îndrepte din nou lumea, iar două dintre ele, Rama și Krishna, sunt eroii marilor epopei.
Ca Păstrător, el întruchipează echilibrul care ține universul stabil, iar poveștile sale arată dharma ca pe ceva viu, care răspunde lumii. Devoții săi postesc pentru el de Ekadashi, a unsprezecea zi a fiecărei jumătăți de lună.
Shiva
Distrugătorul
| Iconografie | Un al treilea ochi, gâtul albastru, o semilună și râul Ganga în păr; un trident, o tobă damaru și un șarpe la gât. |
|---|---|
| Consoartă | Parvati, zeița puterii. |
| Rol | Dizolvarea care face loc unei noi creații; al treilea din Trimurti. |
| Alte nume | Mahadeva, Rudra, Bholenath, Nataraja, Maheshwara, Shankara, Bhairava. |
Shiva apare în multe texte, iar Shiva Purana este dedicată legendelor sale. Gâtul îi este albastru pentru că a băut otrava ivită la baterea oceanului cosmic și a ținut-o acolo ca să salveze lumea. Locuința sa, muntele Kailash, este și astăzi loc de pelerinaj. Este venerat mai ales în semnul său fără formă, Shiva lingam, o piatră netedă și rotunjită, dar și în înfățișări atât de diferite precum yoghinul nemișcat pe o blană de tigru și aprigul Bhairava.
Distrugerea sa este o curățare înaintea înnoirii. Dansul său, Tandava, este înțeles ca ritmul cosmosului, iar ca Nataraja dansează într-un cerc de foc. Maha Shivaratri, marea sa noapte, se ține cu post, priveghere toată noaptea și scăldarea lingamului.
Krishna
Iubitul divin
| Iconografie | Cu pielea închisă la culoare sau albastră, cântând din flaut, cu o pană de păun în coroană, adesea alături de o vacă. |
|---|---|
| Consoartă | Radha (iubita sa principală), Rukmini (soția sa principală). |
| Rol | Al optulea avatar al lui Vishnu; în vaishnavismul Gaudiya, Ființa Supremă însăși. |
| Alte nume | Govinda, Gopala, Madhava, Shyamasundara, Keshava. |
Krishna este amintit ca un copil care fură unt, un păstor, un îndrăgostit, un rege și un învățător. Viața sa se desfășoară în Mahabharata, Bhagavata Purana și Bhagavad Gita: un tânăr printre gopi, păstorițele din Vrindavan, apoi vizitiul care îi rostește lui Arjuna Gita pe câmpul de luptă de la Kurukshetra.
Datorită Gitei, devoții se îndreaptă spre el ca spre un îndrumător al acțiunii drepte și al bhakti, devoțiunea. Dansul său cu Radha și cu gopi, rasa lila, este înțeles ca dorul sufletului de unire cu divinul. Miezul practicii este recitarea numelor sale, numărate pe o japa mala, iar nașterea lui se sărbătorește la miezul nopții de Janmashtami.
Rama
Regele ideal
| Iconografie | Cu arcul și săgeata în mână, de obicei alături de soția sa Sita, de fratele său Lakshmana și de devotul său Hanuman. |
|---|---|
| Consoartă | Sita. |
| Rol | Al șaptelea avatar al lui Vishnu; eroul Ramayanei. |
| Alte nume | Ramachandra, Maryada Purushottama, Raghunandan, Raghava. |
Povestea lui Rama este Ramayana, spusă de poetul Valmiki. Fiu al regelui Dasharatha din Ayodhya, el acceptă paisprezece ani de exil ca să respecte cuvântul dat de tatăl său, o pierde pe Sita, răpită de regele demon Ravana, o recâștigă cu ajutorul armatei lui Hanuman și se întoarce să domnească drept.
Pentru mulți devoți, viața sa este o busolă morală: onestitate, fidelitate și datorie, păstrate chiar și cu prețul unor mari sacrificii. Diwali, sărbătoarea luminilor, marchează întoarcerea sa în Ayodhya, când orașul a aprins lămpi de-a lungul fiecărui drum ca să-l călăuzească spre casă.
Durga
Zeița războinică
| Iconografie | Opt sau zece brațe, călare pe un leu sau un tigru, purtând armele zeilor. |
|---|---|
| Rol | Marea Zeiță ca ocrotitoare; forța adunată împotriva răului. |
| Alte nume | Bhavani, Amba, Chandika, Mahishasuramardini, Adi Shakti. |
Durga apare atunci când niciun zeu nu-l poate învinge singur pe demonul-bivol Mahishasura: zeii își revarsă puterea într-o singură formă strălucitoare și o înarmează cu armele lor, tridentul lui Shiva, discul lui Vishnu, fulgerul lui Indra. Ea este una dintre formele aprige ale unicei Mari Zeițe, Devi sau Shakti, identificată în mod tradițional cu Parvati, iar luptele ei sunt povestite în Devi Mahatmyam.
Navaratri, nouă nopți de toamnă, și Durga Puja din Bengal îi cinstesc victoria, cu statui din lut duse la râu și scufundate în ultima zi. Imnul ei, Aigiri Nandini, se numără printre cele zece incantații din ghidul nostru de mantre.
Kali
Mama întunecată
| Iconografie | Pielea albastru-închis sau neagră, limba scoasă, o ghirlandă de cranii, o sabie curbată, stând pe Shiva. |
|---|---|
| Rol | Nimicitoarea răului; zeița timpului și a schimbării. |
| Alte nume | Mahakali, Shyama, Dakshina Kalika, Bhavatarini, Chamunda. |
Kali este una dintre cele mai impresionante zeițe ale hinduismului. Ca și Durga, este o formă aprigă a unicei Mari Zeițe, identificată cel mai des cu Parvati, astfel încât mama întunecată și blânda fiică a muntelui sunt chipuri ale aceluiași feminin divin. În Devi Mahatmyam, ea țâșnește din fruntea lui Durga și îi ucide pe demonii Chanda și Munda, de unde și numele de Chamunda.
Înfățișarea ei înfricoșătoare este înțeleasă ca nimicirea ego-ului și a ignoranței. Limba îi este scoasă, spune o poveste, pentru că, în furia luptei, l-a călcat pe Shiva, care se întinsese în calea ei, și s-a oprit. În Bengal este iubită ca o mamă, iar Kali Puja cade în noaptea de Diwali.
Lakshmi
Zeița bogăției
| Iconografie | Așezată sau în picioare pe un lotus, cu monede de aur căzându-i din mână, adesea cu doi elefanți. |
|---|---|
| Consort | Vishnu. |
| Rol | Prosperitatea în toate sensurile, materială și spirituală. |
| Alte nume | Padma, Kamala, Sri, Haripriya, Indira, Bhargavi. |
Lakshmi este numită încă din anexele Rigvedei și se ridică, așezată pe un lotus, din baterea Oceanului de Lapte, Samudra Manthana. Când Vishnu coboară ca Rama, ea vine ca Sita; când el vine ca Krishna, ea este Rukmini.
În noaptea principală de Diwali, familiile fac curat în casă, lasă ușa deschisă și aprind lămpi pe fiecare pervaz, ca ea să-și găsească drumul înăuntru. Cele opt forme ale ei, Ashta Lakshmi, includ belșugul de grâne, de curaj, de copii și de cunoaștere: în cultura hindusă, prosperitatea este înțeleasă în sens larg. Articolul nostru despre curățarea unei încăperi înainte de Diwali pornește de aici.
Saraswati
Zeița cunoașterii
| Iconografie | Îmbrăcată în alb, cântând la veena, ținând o carte și o mala, cu o lebădă alături. |
|---|---|
| Consort | Brahma. |
| Rol | Ocrotitoarea învățăturii, a muzicii, a artelor și a vorbirii. |
| Alte nume | Vani, Bharati, Sharada, Vagdevi. |
Saraswati apare întâi în Rigveda ca râu, iar curgerea apei a devenit curgerea cuvintelor și a înțelepciunii. Ca soție a lui Brahma, ea este cunoașterea de care creația are nevoie înainte de a începe. Se spune că lebăda ei poate despărți laptele de apă: darul de a deosebi ce este real de ce este trecător.
Este cinstită de Vasant Panchami, prima zi de primăvară în calendarul hindus, când elevii își așază cărțile și instrumentele de scris în fața imaginii ei, iar copiii mici își scriu adesea primele litere.
Parvati
Zeița puterii
| Iconografie | De obicei lângă Shiva, cu două sau patru brațe, uneori cu un leu. |
|---|---|
| Consort | Shiva. |
| Rol | Zeița-mamă; fertilitatea, devoțiunea și iubirea conjugală. |
| Alte nume | Gauri, Uma, Shakti, Ambika, Annapurna. |
Parvati este fiica regelui munților, Himavan. Shiva, îndurerat și cufundat în meditație, nu o băga în seamă, așa că ea însăși a urmat ani întregi de asceză, până când el a observat-o. Această răbdare este miezul poveștii ei, iar femeile necăsătorite postesc și astăzi în numele ei pentru o căsnicie bună.
Este mama lui Ganesha și a lui Kartikeya și chipul blând din care se spune că izvorăsc Durga și Kali; de aceea, aceste zeițe sunt înțelese ca aspecte ale aceluiași feminin divin. Ca Annapurna, ea este cea care hrănește lumea.
Ganesha
Cel care înlătură obstacolele
| Iconografie | Cu cap de elefant, un colț rupt, o prăjitură modak în mână, un șoarece la picioare. |
|---|---|
| Rol | Cel care înlătură obstacolele; stăpânul începuturilor, al înțelepciunii și al învățăturii. |
| Alte nume | Vinayaka, Vighneshvara, Ganapati, Ekadanta, Lambodara, Siddhivinayaka. |
Poveștile nașterii lui Ganesha diferă de la un text la altul, dar în cea mai cunoscută, Parvati modelează un fiu care să-i păzească ușa; Shiva, fără să-l cunoască, îi taie capul, apoi îl readuce la viață cu capul primei făpturi găsite, un elefant. Colțul său rupt, spune o poveste, a devenit condeiul cu care a scris Mahabharata, pe măsură ce i-o dicta Vyasa.
El este invocat primul, înaintea oricărei puja, călătorii, examen sau afaceri noi, și de aceea imaginea lui stă atât de des lângă ușa de la intrare. Ganesh Chaturthi, sărbătoarea sa, se încheie cu statuile lui din lut purtate pe străzi și scufundate în apă.
Hanuman
Devotul
| Iconografie | Cu chip de maimuță (un vanara), cu un buzdugan; îngenuncheat cu mâinile împreunate sau purtând un munte. |
|---|---|
| Rol | Devotul lui Rama; forță și slujire dezinteresată. |
| Alte nume | Maruti, Anjaneya, Pavanputra, Bajrangbali, Sankat Mochan, Mahavira. |
Hanuman, fiul zeului vântului, stă în centrul Ramayanei. Sare peste ocean până în Lanka ca s-o găsească pe Sita, iar când Lakshmana zace rănit, zboară în Himalaya după planta sanjeevani; neștiind care este planta, aduce înapoi întregul munte.
El întruchipează devoțiunea și slujirea. Devoții recită Hanuman Chalisa, patruzeci de versuri ale poetului Tulsidas, adesea marțea și sâmbăta, și mulți țin socoteala pe o mala.
Kartikeya
Zeul războiului
| Iconografie | Șase capete (sau unul), o suliță numită vel, călare pe un păun; în sud adesea alături de soțiile sale Valli și Devasena. |
|---|---|
| Rol | Comandantul oștirii zeilor. |
| Alte nume | Skanda, Murugan, Subrahmanya, Shanmukha, Kumara, Guha. |
Kartikeya, cunoscut în sudul tamil ca Murugan, este fiul lui Shiva și al Parvatei și fratele lui Ganesha. Tradițiile diferă în privința celui mai mare dintre frați; în India de Sud, mulți îl consideră pe Kartikeya cel mai vârstnic. El se naște pentru a-l înfrânge pe demonul Taraka, iar cele șase capete ale sale provin de la cele șase fecioare-stele ale Pleiadelor, Krittika, care l-au alăptat.
Păunul său este înțeles ca mândria îmblânzită, iar vel ca pătrunderea limpede a minții. Este iubit mai ales în Tamil Nadu, Sri Lanka și Malaysia, unde Thaipusam adună procesiuni uriașe, iar Skanda Sashti îi sărbătorește victoria.
Radha
Iubita veșnică
| Iconografie | Lângă Krishna, adesea într-o grădină sau în mijlocul dansului, într-un sari în culori vii, cu flori. |
|---|---|
| Consort | Krishna. |
| Rol | Iubirea și devoțiunea în forma lor cea mai înaltă. |
| Alte nume | Radhika, Radharani, Kishori, Shyama. |
Radha este o păstoriță din Vrindavan și iubita lui Krishna. Scrierile mai vechi abia o pomenesc; figura ei crește în poezie, mai ales în Gita Govinda a lui Jayadeva, din secolul al XII-lea, până când tradiții întregi o așază în centrul cultului. Mulți o venerează ca formă a lui Lakshmi.
Iubirea ei este înțeleasă ca dorul sufletului după divin, ceea ce face din ea bhakta ideală, devota desăvârșită. În Vrindavan, oamenii se salută cu „Radhe Radhe” în loc de „bună ziua”.
Kuber
Stăpânul bogăției
| Iconografie | Pântecos, cu un vas cu bani sau o pungă cu bijuterii și o măciucă; vehiculul său este uneori un om, de unde și numele Nara-vahana. |
|---|---|
| Rol | Vistiernicul zeilor; păzitorul nordului. |
| Alte nume | Kubera, Dhanapati, Yaksharaja, Vaishravana, Nara-vahana. |
Kuber este regele yakshas, spirite ale naturii care păzesc comorile pământului. În Ramayana, el este fratele vitreg al lui Ravana și a domnit cândva peste Lanka, până când Ravana l-a alungat. Aceeași figură a trecut în budism ca Vaishravana, un rege păzitor.
Este venerat împreună cu Lakshmi de Dhanteras, cu două zile înainte de Diwali, când multe familii cumpără un obiect din metal. În dharma hindusă, accentul cade pe câștigarea cinstită a bogăției și pe împărțirea ei la fel de mult ca pe păstrarea ei, iar Kuber este păstrătorul ei grijuliu.
O zeitate în casa dumneavoastră
Un murti este o imagine sacră care oferă minții o formă pe care să se oprească în rugăciune. În temple este instalat printr-o ceremonie de consacrare; acasă, cele mai multe familii pur și simplu îl păstrează cu grijă. Câteva obiceiuri sunt comune aproape peste tot:
Mai departe: Vishnu: Înțelegerea zeului păstrător în hinduismCasă · 9 min de citit
- Dați imaginii un loc al ei, curat și înălțat, la nivelul pieptului sau mai sus, niciodată pe podea sau în baie.
- Mulți urmează obiceiul Vastu de a așeza altarul în colțul de nord-est al casei, astfel încât să priviți spre est în timpul rugăciunii.
- Ganesha stă adesea lângă intrare, fiindcă el este invocat primul.
- În fiecare dimineață aprindeți o candelă sau un bețișor parfumat, oferiți o floare sau puțină apă și rostiți numele zeității.
După mine, mărimea altarului contează mult mai puțin decât revenirea la el: un Ganesha din alamă cât palma, salutat în fiecare dimineață, este un altar mai plin decât o vitrină cu statui în fața căreia nu se oprește nimeni.
De ce aveți nevoie
Imaginea care vă atrage, ceva pe care să așezați ofrandele și un suport pentru bețișorul parfumat de dimineață.














