Abundență

Cuvântul provine din latinescul abundantia: revărsare, belșug. Însă tradițiile care îl folosesc cel mai des au în vedere ceva mai discret: nu bogăția în sensul modern, ci sentimentul lăuntric că ai destul. Destulă mâncare, destulă căldură, destulă apropiere.

Abundența ca practică începe cu atenția. Tradiția sugerează să alegi în fiecare zi un moment în care să observi ceva obișnuit: o masă împărțită cu cineva, o ușă care s-a deschis, un moment de odihnă neașteptat. Nu sunt lucruri mărunte; ceea ce observăm tinde să crească. În harta yoghină, această calitate se concentrează în jurul Manipurei, chakra plexului solar: sediul puterii personale, al unei digestii bune în toate sensurile și al încrederii că există destul.

Pietrele pe care tradiția le asociază cu acest centru au nuanțe calde: citrin, chihlimbar, ochi de tigru auriu, aventurin verde, pirită cu luciul ei discret. Mai presus de toate, citrinul: piatra pe care lapidarii medievali o numeau piatra negustorului, păstrată lângă casa de marcat nu ca obiect magic, ci ca amintire concretă a intenției. Întoarce-te la ea, sugerează tradiția, și numește ceea ce merge bine.

Aromele calde se potrivesc aici: ghimbir, cardamom, portocală dulce, puțină scorțișoară. Orice miroase a pregătire, nu a risipă: bucătăria înainte să sosească musafirii, piața dimineața.

Obiectele nu fac nimic de la sine. Dar o piatră așezată într-un loc unde o vei vedea sau o lumânare aprinsă cu o intenție rostită devin un mic răgaz zilnic pentru a observa. Practica îți aparține. Obiectele sunt locul în care o așezi.

Mai jos: raftul abundenței din catalog, cu pietre, arome și obiecte mărunte care te ajută să exersezi observarea.