Cei mai mulți dintre noi ajungem la yoga prin intermediul corpului: o saltea desfășurată într-o încăpere liniștită, o postură menținută până când respirația se stabilizează. Totuși, în spatele acestor posturi, tradiția păstrează ceva mai cuprinzător: un mod întreg de a fi atenți, de a trece printr-o zi cu puțin mai multă grijă. Harta acestui drum este veche și blândă. Nu îți cere nimic dintr-odată.
Yoga merge mult dincolo de exercițiul fizic. Esența sa străveche se află în cele opt ramuri ale yoga, consemnate în Yoga Sutrele lui Patanjali. Această cale octuplă, Ashtanga, din sanscrită ashta (opt) și anga (ramuri), reunește întreaga practică într-o formă liniștită, corpul fiind doar prima sa poartă.
Cele opt ramuri ale yoga
Cele opt ramuri oferă un cadru pentru o creștere constantă, interioară și exterioară. Nu sunt pași care trebuie urcați în ordine, ci părți ale unei singure ființe vii, care pot fi explorate și țesute într-o viață, în timp. Gândește-te la posturile pe care cei mai mulți dintre noi le întâlnim mai întâi ca la intrare, nu ca la întreaga casă.
- Yama (principii etice). Principiile care ne ghidează în relația cu lumea din jur: nonviolența (ahimsa), sinceritatea (satya), neînsușirea bunurilor altora (asteya), folosirea corectă a energiei și autocontrolul (brahmacharya) și nonatașamentul față de posesiuni (aparigraha).
- Niyama (observanțe personale). Practicile care cultivă disciplina interioară și respectul de sine: curățenia (saucha), mulțumirea (santosha), efortul disciplinat (tapas), studiul de sine (svadhyaya) și abandonarea într-un scop superior (Ishvara Pranidhana).
- Asana (posturi). Aspectul yoga cel mai familiar în Occident: posturi fizice care stabilizează și relaxează corpul, pregătindu-l pentru șederea în meditație.
- Pranayama (practica respirației). Lucrul cu respirația, recunoscând cât de strâns este legată de starea noastră mentală și emoțională.
- Pratyahara (retragerea simțurilor). Îndreptarea simțurilor spre interior, departe de atracția stimulilor externi.
- Dharana (concentrare). Strângerea atenției asupra unui singur punct, fie respirația, o mantra sau un obiect, și menținerea ei acolo.
- Dhyana (meditație). O stare de absorbție calmă și lipsită de efort, în care mintea devine liniștită.
- Samadhi (absorbție). În cadrul lui Patanjali, ramura către care se îndreaptă calea, o stare de profundă liniște în care sentimentul obișnuit al separării dispare.
Contextul istoric al celor opt ramuri
Cele opt ramuri au fost consemnate de Maharishi Patanjali în textul său fundamental, Yoga Sutrele, datat de obicei în jurul anului 400 e.n. Cuvântul sutra înseamnă „a înșira sau a țese”, sugerând modul în care aceste aproximativ 195-196 de aforisme, enunțuri scurte și dense, se întrepătrund pentru a forma o filosofie unitară.
Yoga Sutra este împărțită în patru secțiuni. A doua, Sadhana Pada (cartea practicii spirituale), enumeră cele opt ramuri în Sutra 2.29. Patanjali prezintă calea octuplă ca pe un mod de a ușura suferința umană și de a ne îndrepta spre autocunoaștere. Tradiția descrie cele mai profunde etape ale acestui parcurs în propriile sale stadii: o primă absorbție (savikalpa sau samprajnata samadhi), care păstrează încă o percepție liniștită a subiectului și obiectului, deschizându-se către o absorbție mai deplină (nirvikalpa sau asamprajnata samadhi), cu kaivalya, eliberarea, numită drept capătul declarat al căii.
Textul original în sanscrită pentru cele opt ramuri, citat în Sutra 2.29, este:
यमनियमासनप्राणायामप्रत्याहारधारणाध्यानसमाधयोऽष्टावङ्गानि ॥ २.२९॥
(Yama niyama asana pranayama pratyahara dharana dhyana samadhi ashtau angani || 2.29 ||)
Împreună, aceste opt ramuri cultivă o minte, un corp și un spirit mai armonioase, îndreptând practicantul către o stare stabilă de bine și libertate.
Yama, principii etice
În tradiție, calea yoghină începe cu Yama: principiile etice care modelează felul în care ne întâlnim cu lumea din jur. Acestea sunt mai puțin o listă de reguli și mai degrabă un mod de a fi în care intrăm treptat. Yama invită la o disciplină interioară constantă, la o devenire și nu la o cerință, cerându-ne să întruchipăm valori precum:
- Ahimsa (अहिंसा). Nonviolență și compasiune în gând, cuvânt și faptă.
- Satya (सत्य). Sinceritate și onestitate în felul în care vorbim și ne purtăm cu ceilalți.
- Asteya (अस्तेय). Non-furt, nu doar al bunurilor, ci și al timpului, energiei și ideilor.
- Brahmacharya (ब्रह्मचर्य). În mod tradițional, abstinență și folosirea corectă a energiei vitale; astăzi, este practicată în mod obișnuit ca moderație și autocontrol al simțurilor.
- Aparigraha (अपरिग्रह). Lipsa lăcomiei și a atașamentului, găsirea mulțumirii în ceea ce avem, fără să acumulăm la nesfârșit.
Niyama, practici personale
Niyama, a doua ramură, îndreaptă atenția spre interior, către practici personale care șlefuiesc caracterul și hotărârea. Dacă Yama privește spre exterior, Niyama privește spre casă. Cele cinci Niyama sunt:
- Saucha (शौच). Curățenie, atât a corpului, cât și a minții și a vorbirii.
- Santosha (संतोष). Mulțumire, găsirea liniștii în ceea ce este și aprecierea momentului prezent.
- Tapas (तपस्). Efort disciplinat și perseverență, căldura unui angajament constant.
- Svadhyaya (स्वाध्याय). Studiu de sine, citirea textelor, reflectarea asupra propriilor gânduri și acțiuni, ajungând să te cunoști mai sincer.
- Ishvara Pranidhana (ईश्वरप्रणिधान). În text, predarea în fața divinului, înțeles în sens larg ca o putere superioară, un scop mai profund sau, pur și simplu, renunțarea la nevoia de a controla.
Niyama este o practică discretă, de zi cu zi. Multe persoane consideră că ținerea unui jurnal pentru autocunoaștere și reflecție îi oferă lui Svadhyaya un loc în care să existe, un spațiu pentru a observa ce revine și ce se schimbă.
Asana, posturi fizice
Asana, cea mai cunoscută expresie a yoga în Occident, este practica posturilor fizice. Cuvântul provine din sanscrită și înseamnă „șezut”, referindu-se inițial la o postură stabilă, un corp suficient de așezat pentru a sta și a respira.
Multe posturi se potrivesc meditației, dar esența asanei este găsirea uneia, Sthira Sukhasana, care îți permite să fii stabil, confortabil și nemișcat. O pernă stabilă pe care să stai poate face diferența dintre a sta și a sta confortabil, iar această mică diferență decide adesea dacă vei sta din nou mâine.
La un nivel mai profund, asana înseamnă să aduci mintea, corpul și respirația într-o unitate. Menținând o postură, atenția se deplasează de la suprafața corpului către ceva mai liniștit, aflat în profunzime.
Merită să ne amintim că asana este doar una dintre cele opt ramuri. Oferă multe de una singură, dar în tradiție se spune că transformarea deplină vine din lucrul cu toate cele opt împreună.
Pranayama, practica respirației
Pranayama, a patra ramură, lucrează cu respirația. Cuvântul provine din două rădăcini sanscrite: prana, care înseamnă „respirație” sau „forță vitală”, și ayama, care înseamnă „extindere” sau „reglare”.
Respirația este strâns legată de minte. Pranayama recunoaște această legătură și lucrează cu ea cu blândețe, iar în tradiție se spune că reglarea respirației aduce calm, concentrare și o stare de stabilitate. Multe persoane preferă să parfumeze mai întâi aerul, poate cu câteva picături de ulei esențial pentru practica respirației, astfel încât simțurile să știe că este timpul să încetinească.
Există multe tehnici, fiecare cu propriul caracter. Printre cele mai cunoscute se numără:
- Ujjayi Pranayama (respirația victorioasă). O ușoară îngustare a gâtului creează un sunet blând, asemănător celui al oceanului, la fiecare inspirație și expirație.
- Nadi Shodhana (respirația alternativă pe nări). Se respiră pe câte o nară; în tradiție, se spune că această practică aduce cele două laturi în echilibru.
- Kapalbhati (respirația care luminează craniul). O tehnică mai energică, bazată pe expirații rapide și forțate, urmate de inspirații pasive.
Practicanții descriu pranayama ca pe o modalitate de a liniști mintea și de a echilibra energia. Lucrul cu respirația face adesea ca și restul practicii să devină mai calm.
Pratyahara, retragerea simțurilor
Pratyahara, al cincilea element, este practica retragerii simțurilor spre interior, departe de atracția constantă a lumii. Este vorba despre slăbirea influenței distragerilor și orientarea atenției către peisajul interior.
Există mai multe modalități de a practica Pratyahara, printre care:
- Privirea blândă a unui singur punct (Trataka). Menținerea privirii asupra unui obiect, în mod tradițional asupra flăcării unei singure lumânări, pentru a aduna mintea și a lăsa distragerile să dispară.
- Închiderea ochilor și urmărirea respirației. O practică simplă care ancorează atenția în interior și dezvoltă conștientizarea lăuntrică.
- Renunțarea la sunetele exterioare. Practicarea într-un loc liniștit sau folosirea dopurilor pentru urechi, pentru a atenua zgomotele din exterior.
Pratyahara este un prag natural pe cale și pregătește terenul pentru liniștea mai profundă care urmează. Unii oameni aleg să marcheze acest prag cu bețișoare parfumate pentru a marca începutul practicii, un mic semnal că acest timp este rezervat.
Dharana, concentrare
Dharana, al șaselea element, este concentrarea focalizată: direcționarea atenției către un singur punct, respirație, o mantră sau un obiect și menținerea ei acolo.
Dharana antrenează mintea să rămână concentrată și să reziste devierii atenției. Această stabilitate face posibilă meditația mai profundă. Există mai multe modalități de a o practica, printre care:
- Repetarea unei mantre. Repetarea în șoaptă sau cu voce tare a unui cuvânt ori a unei expresii, precum „Om”, sau a unei afirmații personale. Un mala japa pentru a ține ritmul mantrei oferă mâinilor ceva de făcut, în timp ce mintea rămâne concentrată asupra sunetului.
- Urmărirea respirației. Observarea curgerii sale naturale, fără a încerca să o modelezi.
- Menținerea unei imagini. Odihnirea minții asupra unei imagini mentale, a unei flori, a unui simbol sau a unei mandale.
Dhyana, meditație
Dhyana, al șaptelea element, este absorbția meditativă stabilă. Aici, mintea devine concentrată fără efort, iar fluxul gândurilor și al grijilor începe să se domolească.
În Occident, Dhyana este numită adesea simplu „meditație”, însă această tradiție înseamnă mai mult decât a sta în liniște. Ea descrie o stare de atenție liniștită și concentrată, în care senzația obișnuită a unui sine separat se estompează. Mulți practicanți consideră că sunetul care liniștește mintea înainte de meditație ajută la tranziție, iar tonul constant al unui bol cântător atins la începutul și la sfârșitul ședinței oferă practicii o delimitare clară.
Există multe modalități de a aborda Dhyana, toate având ca scop liniștirea minții. Printre practicile comune se numără:
- Meditația transcendentală (TM). Repetarea în tăcere a unei mantre pentru a depăși gândirea de suprafață.
- Vipassana (meditație pentru înțelegere profundă). Observarea gândurilor, senzațiilor și emoțiilor pe măsură ce apar și trec, fără judecată.
- Zazen (meditație Zen). Ședere în tăcere, odihnindu-te pe respirație sau pur și simplu în momentul prezent.
Samadhi, absorbție
Samadhi, a opta ramură, este punctul către care se îndreaptă calea. În viziunea lui Patanjali, este descrisă ca o absorbție profundă în care separarea resimțită dintre sine și restul existenței se dizolvă, iar practicantul ajunge să se odihnească într-o liniște profundă și vastă.
Tradiția susține că Samadhi nu poate fi forțată prin efort sau voință. Este descrisă ca ceva care se maturizează treptat, în urma anilor de practică răbdătoare, nu ca ceva ce poate fi dobândit cu forța, ci ca ceva căruia i se permite să apară.
Scopul celor opt ramuri
În această tradiție, cele opt ramuri conduc către Samadhi, însă călătoria în sine este transformarea. Yama și Niyama pun bazele conduitei corecte și autodisciplinei. Asana (posturile) și Pranayama (practica respirației) pregătesc corpul și mintea pentru șederea în meditație. Pratyahara (retragerea simțurilor), Dharana (concentrarea) și Dhyana (meditația) rafinează atenția și o îndreaptă către liniștea interioară.
Practicile yoga Ashtanga
Yoga Ashtanga, o formă viguroasă și structurată de practică, se inspiră din învățăturile lui Sri K. Pattabhi Jois. Urmează o succesiune stabilită de posturi (asane), într-o ordine fixă, fiecare legat de respirație (vinyasa). Există mai multe serii, cu dificultate crescândă; primele sunt practicate cel mai frecvent:
- Seria primară (Yoga Chikitsa). Succesiunea de bază; practicanții o descriu ca purificatoare și stabilizatoare, fiind potrivită pentru începători.
- Seria intermediară (Nadi Shodhana). Se bazează pe seria primară, cu posturi mai solicitante și răsuciri mai profunde, despre care se spune că acționează asupra canalelor energetice (nadis).
- Seriile avansate (Sthira Bhaga), în mod tradițional A și B (extinse ulterior spre A, D). Acestea necesită o forță și o flexibilitate considerabile și sunt abordate doar de practicanți experimentați, sub îndrumarea unui profesor calificat.
Yoga Ashtanga răsplătește o practică constantă și consecventă. De obicei, practicanții rămân la o serie o perioadă îndelungată înainte de a trece mai departe, iar repetarea este esențială, dezvoltând forța și flexibilitatea alături de concentrare și disciplină.
De ce să practici cele opt ramuri?
Cele opt ramuri oferă un drum către o viață cu puțin mai multă pace, claritate și autocunoaștere. Dar de ce să pornești pe acest drum? Tradiția indică ceea ce practica poate aduce în tăcere corpului, minții și spiritului.
Întoarcerea la noi înșine
În Sutra 2.28, Patanjali oferă această perspectivă:
Yoga anga anushtanat ashuddhi kshaye jnana diptir aviveka khyateh (2.28). Prin practica susținută a celor opt ramuri ale yoga, impuritățile sunt îndepărtate, iar lumina înțelepciunii și a discernământului strălucește.
Pe măsură ce cele opt ramuri se împletesc în viață, ele devin un instrument pentru explorarea de sine. Ele erodează cu blândețe „impuritățile”, gândurile obosite, obiceiurile și tiparele care ne întunecă, astfel încât „lumina înțelepciunii” să aibă loc să pătrundă și să poată fi văzut ceva mai autentic.
O abordare a întregii ființe
Acolo unde unele practici se ocupă doar de corp sau doar de minte, cele opt ramuri mențin fiecare parte unită. Nu sunt etape separate, ci practici interconectate care funcționează ca un întreg:
- Principiile etice (Yama și Niyama) constituie temelia conduitei corecte și a autodisciplinei.
- Posturile (Asana) și practica respirației (Pranayama) pregătesc corpul și mintea pentru meditație.
- Retragerea simțurilor (Pratyahara), concentrarea (Dharana) și meditația (Dhyana) rafinează atenția și conduc către liniștea interioară.
O practică ce se desfășoară treptat
Cele opt ramuri nu sunt o soluție rapidă, ci o practică ce se maturizează în timp. Cu răbdare, practicanții descriu o serie de schimbări:
- Fizic. Mai multă forță și flexibilitate, precum și o stare de bine mai echilibrată.
- Mental. O concentrare mai bună, mai puțin stres și emoții mai stabile.
- Spiritual. O conștientizare mai profundă de sine, o conexiune mai strânsă cu prezentul și un sentiment reînnoit al scopului.
Darul din interior
Cele opt ramuri sunt uneori asemănate cu picioarele unui scaun, fiecare susținând întregul. Practicate împreună, ele creează o sinergie liniștită. Așa cum spune Gurudev Sri Sri Ravi Shankar:
Yoga are opt ramuri, asemenea unui scaun cu patru picioare. Așadar, dacă tragi de una, totul se va pune în mișcare. [...] Când corpul se dezvoltă, întregul corp se dezvoltă împreună. De aceea spune Patanjali că acestea sunt toate ramurile yoga, nu etapele yoga.
Un gând de încheiere
Yoga oferă un drum mult mai larg decât posturile sale. Cele opt ramuri, așa cum le-a formulat Patanjali, alcătuiesc un cadru complet pentru autocunoaștere, etică, disciplină, respirație și liniște interioară, toate împletite. Practicate în timp, ele invită puțin mai multă pace, claritate și conexiune într-o zi obișnuită. Dacă acest drum te atrage, ai putea explora lumea mai largă a instrumentelor pentru mindfulness și practici spirituale care s-a dezvoltat în jurul său.
Oriunde te-ai afla pe acest drum, fie ca practica ta să rămână o călătorie liniștită de învățare, creștere și întoarcere.
